POEZIA

(de unde vom învăţa cum să înţelegem o poezie, cine învinge în duelul liric Sorinel Puştiu’ vs. Eminescu sau ce trece prin capul poeţilor când scot versuri)

(acum cu 100% mai multe diacritice)

Sub motto-ul:

“Foaie verde analfabet
Românul s-a născut poet”

Bună ziua, dragi elevi!

Drăguşanu Bianca… “Prezentă!”
Familia Columbeanu… “Prezenţi!”
Senzual Simona… ”Prezentă!”
Botezatu Cătălin… “Prezentă!”

Buuun! Să începem lecţia de astăzi! După lucruri ultra-complicate precum Big Bang-ul, vom trece la un mare fâs: Poezia. Chestia asta e compusă din rândurile de le scriu plângăcioşii. Sau, la un nivel avansat, cantautorii pop şi creatorii manelişti. Printre plângăcioşi avem nume destul de cunoscute precum Rambo (care se semna în franceză cu Rimbaud), care scria tâmpenii de genul:

Era nespus de dezbrăcată
Şi arbori falnici indiscreţi,
La geam se-nghesuiau s-o vadă
Apropiindu-se şireţi.”

Sau, scuzaţi exprimarea, Labiş care la rândul său scria, chiar despre poezie, aşa:

“Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.”

Hahaha, big lol, ce looseri! Duh! Pentru că iată avem printre cantautorii pop, versuri cu adevărat adevărate… frate (atenţie, rimă!):

“În sufletul meu e târziu
Iar tu nu mă mai vrei
Simt că te-ai plictisit
Văd că nu te mai distrezi”

De Andre (nu Gide!) (romanciere şi poetese de origine română), volumul: ”Best of Andre”, câştigător al Prix Goncourt 2002.

Sau printre creatorii manelişti:

“Cât vei mai continua
Să mă mai minţi aşa
Mama ta nu mă vrea
E împotriva mea”

De Liviu Guţă (n. 15 martie 1975, la Botoşani, poet şi prozator), volumul: ”Mare chef”, câştigător al Premio Cervantes 2007.

Pentru că domnişoara Simona Senzual dă semne de foială, să vedem în amănunt care e treaba cu poezia asta. Ea este de fapt:

a)     o formă de a spune foarte frumos ceva frumos.
b)     o formă de a spune foarte urât ceva frumos.
c)     o formă de a spune în orice combinaţie termenii de mai sus.
d)     o lipsă de formă a tuturor combinaţiilor de mai sus (un fel de supersimetrie a literaturii, ca să parafrazăm, hapciu!, ora de mecanică cuantică).

Cum s-ar spune, poezia poa’ sa fie ce vrea muşchiu’ ei. Ideea cea mai importantă este însă să facem puţină anatomie pe ea şi să vedem din ce muşchi e compusă. Aceştia sunt numiţi “figuri (sau fiţe) de stil”. Iar cea mai importantă carte în acest domeniu rămâne “Manual de stil” de Dana Budeanu :

Cartea prezintă într-un mod exhaustiv, emipric şi subcutanat, figurile, iar noi ne vom rezuma la a le prezenta pe cele mai importante:

Personificarea 

Asta e foarte simplă. E atunci când faci din neom, om (cum a făcut Drăguşanu din Bote, când l-a părăsit): “Ploaia iar îmi bate uşor la geam”, după cum cuvântă formaţia liric-instrumentală ASIA. La scurt timp după apariţia volumului, un obscur poet care a intrat prin efracţie şi pe bancnota de 500 lei, a comis un plagiat prin versurile: “Că de-i vremea rea sau bună,/ Vântu-mi bate, frunza-mi sună”. Top, top, top, ruşinicăăă!

Metafora

Chestia asta e atunci când treci de la un cuvânt la altul fără sa dai prioritate. De exemplu, vii tu cu Porsche-ul pe Beller şi bungheşti un loc în faţă la Turabo. Aşa că nu-l mai laşi pe ală din dreapta să treacă pe rombul ăla alb cu galben, că poate iţi ia locul Alin Cocoş. Ca să revenim la cuvinte, e atunci când pui egal între două cuvinte fără să pui şi =. Zice Delia, într-o glosă: “Aş vrea să-mi dai parfum de fericire”. Sau poetul: “Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,/ Prin care trece albă regina nopţii moartă.” Adică foarte emo, aşa… Whata looser, Emonescu ăsta!

Comparaţia

Aceasta e o figură de stil foarte întâlnită. Se foloseşte când lângă un cuvânt mai pui unu’ ca să-l faci pe primu’ mai bengos. De exemplu: “te iubesc ca pe ochii din cap”, după cum spune tânărul poet Sorinel Puştiu’. Acelaşi domn la care ne-am tot referit, Eminescu, zicea: “Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic„. WTF? Adică luna e un fel de cuptor cu microunde? Big no-no!

Acum, că am înţeles şi treaba asta, să vedem ce feluri de poezii scriu poeţii ăştia. Ele sunt clasificate în:

a)     mai stupide de atât nu se poate

“femeia plătită a unui zeu spală visele de mult sânge şi de multă carne
femeia plătită a unui zeu ia fiecare os pentru a fi trecut în alfabetul de întuneric
femeia plătită a unui zeu scoate din creier Talmudul, Biblia, Coranul”

Dan Mircea Cipariu ăsta de a scris asta e un terminat! Băi, hahalero, învaţă să faci poezii, nu aroganţe d-astea!

 a)     extrem de stupide

„Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.”

Se poate lejer observa că Nichita Stănescu habar n-are nici măcar de limba română. Cum naiba să laşi pe cineva o frunză? I’m like.. hellooo!

 b)     stupide

„Eu eram copil, ea era o copilă
eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă
şi erau steluţe în genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e în „Poeme de-amor”, precum ştii

dar lăsaţi-o baltă, copii:
erau steluţe în genele ei.
CORUL: Erau steluţe, erau steluţe, erau stelu-u-uţe
În ge…eeneee…leeeee… nele eeeeeeeeei!”

Aici iar nu se înţelege nimic.  Mircea Cărtărescu de scrie inepţiile astea vede stele verzi, face pe corul, lălăie etc. VAAARZĂĂĂ, fată!

 

 c)      mai puţin stupide

„De ce-ai plecat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi – femeie sau bărbat –
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?…”

Ion Minulescu o mai scoate cât de cât la capăt, dar cu toate astea e clar că potecile prin munţi nu te duc în luna mai spre Iad. Cel mult sus, la The Office, în Predeal. Nize, good one!

Cam asta e faza cu poezia. Joia viitoare ne vom întâlni la Ora de Cooltură pentru a discuta despre „Dietă”. Vom afla cu ce se mănâncă ea, care e treaba cu carbohidraţii, proteinele şi alte-alea, dar mai ales cum să arăţi ca Oana Zăvoranu… îh, scuze, voiam să spunem Catrinel Menghia. În special, dacă eşti băiat…

Anunțuri

13 responses to “POEZIA

  1. Excelent articol… mi-am dat seama, involuntar, de gravele-mi lacune in ceea ce priveste manifestarile culturale manelistice contemporane… dar voi incerca sa prind trendul si sa-mi desavarsesc pregatirea intelectuala… ;-)))

    PS. Multumesc si pentru „introducerea in Mircea Cipariu”… ma duc chiar acum „sa-l cumpar”… ;-))))

  2. Mortua est e senzationala.

  3. In primul rand, toti luzarii aia pe care i-ai pus tu la rang de poeti, n-a auzit nimeni de ei, da? Nici unul n-a recitat la nunta la nimeni, in Dorobanti nu i-a vazut nimeni nici acolo, nici acolo, nici macar la farmacie!! Deci nu exista, fata! si oricum cel mai mare poet al nostru este Marius moga! Se stie!

  4. Si eu, prezenta!

    Foarte tare acest blog! Mi-a adus o raza de zambete pe fata!

    Astept cu nerabdare „scrub-ul” de saptamana viitoare!

    O ploaie de pupici!

  5. that’s an understatement, my friend.

    tareee! 🙂
    (cu 3 de e)

  6. Dupa acest post o sa rup foaia cu poezia de la Cipariu, singurul barbat care mi-a scris vreodata versuri. Mediocru, ca toti ceilalti :)))); ma rog, nu toti.
    In rest, u still my smartest friend 🙂 , cum ar spune o papagalitza vorbitoare.

  7. Vrem ora de religie 🙂

  8. Sau de educatie fizica si sport

    • La asta cu religia nu ma bag, ca e labartat rau subiectul. Asta cu educatia fizica si sport are potential umoristic, ca sa zic asa 🙂

      @ Mira

      Nope, dar nu strica niste sugestii

  9. Ti-as sugera sa vb despre barbati…eu zic ca ar fi un subiect interesant…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s